Târgu-Neamț un ținut cu o istorie fabuloasă, centru de inspirație pentru scriitorii români, cu Valea Ozanei străjuită de Cetatea Neamț și cu satul Humulești în vecinătate, a format o comunitate puternică, omogenă prin tradiții pitorești și obiceiuri vechi. Dintotdeauna aici au fost vestite meșteșugurile cele mai diverse, de la confecționarea sumanelor, până la realizarea pânzei de in și a cusăturilor naționale cele mai rafinate, în culori vii, naturale.
Tradiția se păstrează și în domeniul altor meșteșuguri, precum prelucrarea lemnului. Sculptura în lemn este bine reprezentată. Casele au ornamentații bogate, de la cerdac și până la poartă. În preajma toamnei, de “Sfânta Maria”, cu prilejul Zilelor Orașului, meșterii lemnari din zonă se adună și își expun creațiile, într-o adevărată competiție de creativitate și talent.
În apropierea orașului, unele familii au păstrat tradiția unor meșteșuguri transmise din generație în generație. La Crăciun și la Anul Nou, dar și la alte sărbători de iarnă, locuitorii orașului Târgu-Neamț organizează manifestări arhaice, ce sunt dovezi de conservare a elementelor mitologiei populare, în care se împletește fantasticul cu realitatea înconjurătoare, văzută prin prisma comunității sătești. În această perioadă, turiștii pot participa în mod direct la un imens spectacol folcloric spontan, realizat chiar în stradă, fără regie, doar cu elementele culturii străvechi, care devine liantul principal al evenimentului.
Ținutul Neamțului duce mai departe, neobosit, tradițiile și obiceiurile vechi, ca un ecou al formei primordiale a vieții. Aici găsești vatra culturii populare românești, în care mărturiile lăsate de călători au avut șu au o valoare inestimabilă. Aici s-a păstrat intact spiritul esențial al artei populare, al satului arhaic. Esența Neamțului înseamnă supraviețuirea unui mod de viață autentic, al țăranului român în natură, între pământ și cer, la propriu și la figurat.
În Târgu-Neamț, tradiția învățământului a început odată cu inaugurarea Școlii Domnești de la 1853 și deschiderea, cinci ani mai târziu, a primei școli publice pentru fete, “Școala nr. 1 de Fete” din casele lui Mihai Kogălniceanu. Ca și instituții de cultură, în oraș regăsim Casa Culturii “Ion Creangă” și Biblioteca Orășenească “Ion Creangă”.
Infrastructura turistică și hotelieră este bine dezvoltată, oferind vizitatorilor posibilități de cazare diverse. De la hoteluri de 3 stele până la pensiuni care păstrează specificul cultural, așezate în apropierea principalelor zone de interes, toate vă vor oferi o experiență turistică plăcută și memorabilă.
Târgu Neamț (în latină „Ante Castrum Nempch”) este al treilea oraș ca mărime din județul Neamț, Moldova, România. Localitatea este renumită pentru Cetatea Neamțului, ridicată de Petru I Mușat,pentru casa unde a cresut poeta Veronica Micle și de asemenea, prin satul (astăzi cartierul) Humulești, leagănul copilăriei lui Ion Creangă, marele povestitor român. De asemenea orașul este centrul unui areal din nordul județului Neamț în care se găsesc aproximativ 20 de mânăstiri ortodoxe, unele de o importantă valoare artistică și culturală,de exemplu Văratec,Agapia sau Secu. Din punct de vedere al vestigiilor arheologice,în arealul orașului Târgu Neamț a existat una din cele mai vechi așezări locuite din zona Moldovei, ele datând din neolitic și epoca bronzului. Cele mai vechi dovezi de locuire s-au găsit în zona Băilor Oglinzi (zona izvoarelor sărate), și anume ceramică ce datează din perioada culturii Starcevo-Cris (mileniul VI-V î.d.Hr.). Cultura aceasta a fost urmată de cultura Precucuteni (mileniu V-IV î.d.Hr.) și apoi civilizația Cucuteni (până în mileniul III î.d.Hr.), culturi atestate de descoperirile facute la Pometea, Lunca, Târpești, Oglinzi etc.
În anul 1847, atunci când s-au început săpăturile pentru Spitalul Orășenesc, s-au descoperit, de asemenea, urmele unei posibile cetăți dacice.
În epoca feudală, în această zonă deja exista o așezare stabilă și evoluată, care datorită situării sale la intersecție de drumuri comerciale de mare importanță, și-a câștigat repede statutul de târg. Acest statut a fost câștigat mai ales după secolul al XII-lea, după venirea și stabilirea aici a mai multor sași din zona Flandrei, atunci cand s-a adoptat pentru așezarea deja existentă modelul de organizare a orașelor transilvănene, iar ocupațiile locuitorilor s-au extins și la meșteșugurile practicate de sași .
Din punct de vedere al dovezilor scrise, Târgu Neamț este unul din cele mai vechi orașe din Moldova, fiind atestat documentar la sfârșitul anilor 1300 (Letopisețul Novgorodului – cunoscut și ca „Lista rusă de orașe”, datat între 1387-1392), din timpul domniei lui Petru vodă, când se construiește și Cetatea Neamțului . Toponimul Neamț este menționat întâia oară în lista rusă de orașe „valahe” – adică românești – întocmită între anii 1387 și 1392, unde este înscris „Neamțul în munți”. Ulterior, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a folosit acest toponim „ante castrum Nempch” (înaintea Cetății Neamț) într-un act emis în ziua de 2 februarie 1395, cu ocazia unei incursiuni în Moldova, urmată de o lupta la Ghindăoani, unde a fost învins de domnul Ștefan I .
La 7 ianuarie 1403, toponimul Neamț apare într-un document al cancelariei Moldovei, unde domnul țării, Alexandru cel Bun, menționa pe boierul „pan Sansru de la Neamț” ca făcând parte din sfatul domnesc. Apoi termenul apare din ce în ce mai des în documentele vremii.
Între timp Târgu-Neamț a devenit, datorită poziției și importanței economice, Centru Vamal cu Pecete, localitate cu însemne proprii, gen cruci, săgeți ș.a.. „Pecetea cea mare” a orașului, a fost folosită pe un zapis scris cu litere slavone la Neamț, la data de 25 ianuarie 1599 , și avea caracteristici gotice „S. CIVIUM DE NIMCZ” (Sigiul orașenilor din Neamț) (Stefan Gorovei, 1978). În acea perioadă, în afara zonei Transilvaniei, au mai existat doar 3 orașe care au avut propriul sigiliu latinesc (Baia, Roman și Câmpulung -Muscel-) .Datorită dezvoltării economice, Târgu-Neamț a devenit și capitală de ținut, având în perioada secolelor XV-XVI o situație foarte bună, mai ales ca ținutul arondat aparținea domnitorilor, iar Cetatea Neamțului era loc de adăpost pentru familiile domnești, atunci când era nevoie .
În secolul al XVII-lea a urmat o perioadă de decădere a orașului, datorată îndeosebi războaielor dese și drept urmare a atacării la fel de dese a cetății, respectiv orașului.
În secolul al XVIII-lea datorită domniilor fanariote impuse de Imperiul Otoman, orașul nu mai atinge perioada înfloritoare anterioară, mai ales că Mihail Racoviță distruge Cetatea Neamțului în 1718, la cererea a turcilor nemulțumiți de rezistența întâmpinată anterior din partea acestei cetăți. Orașul incepe să decadă economic și datorită mutării capitalei Moldovei la Iași, mutare ce a diminuat caracterul strategic al așezării.
O revenire a orașului se va observa odată cu venirea evreilor și îndeosebi a transilvănenilor în secolul al XIX-lea. Transilvăneni au venit mai ales din zona Sibiului și mai apoi a Făgărașului, iar principala lor ocupație era oieritul. Primii dintre ei s-au așezat sub cetate, formând mahalaua Țuțuieni (adică a oierilor), iar cei veniți mai târziu s-au stabilit în Blebea sau Humulești. Aceștia au adus odată cu ei și meșteșugurile aferente creșterii oilor și ovinelor, cum ar fi producția de produse lactate, producția de țesături de lână, de in ș.a.. O dovadă a noii dezvoltări a orașului este că la mijlocul sec. XIX, Mihail Kogălniceanu fonda în Târgu-Neamț prima fabrică integrată de lână din Moldova, cu un proces tehnologic avansat, cu utilaje aduse din Germania. O altă dovadă a dezvoltării, îndeosebi a celei sociale, o reprezintă faptul că la 16 octombrie 1852 domnitorul Grigore Ghica, Mitropolitul Moldovei și Starețul Mânăstirii Neamț, în prezența unei mulțimi apreciabile de oameni ai locului, inaugurau Spitalul (care există și astăzi), Spițeria și Școala Domnească (unde a învățat și Ion Creangă – actualul Muzeu de Istorie), instituții construite de către Mânăstirea Neamț, cea care primise Ținutul Neamțului drept danie de la domnitorul Constantin Racoviță, cu mult timp în urmă .
Adunarea Legiuitoare (Parlamentul de azi) a României a votat în anul 1863, ca urmare a reformelor lansate de Al. I. Cuza, „Legea privitoare la seculizarea averilor mânăstirești și trecerea lor în proprietatea statului”, ceea ce a permis orașului Târgu Neamț să devină de sine stătător și nu sub conducerea și stăpânirea Mânăstirii Neamț .
Dezvoltarea și perioada înfloritoare a orașului va continua până la începutul secolului XX, mai exact până în 1916, atunci când odată cu începerea Primului Război Mondial orașul suferă decărea evidentă ca urmare a stării de război. După încetarea războiului, în perioada interbelică, orașul cunoaște în continuare o perioadă de prosperitate, care însă a fost urmată de perioada grea din timpul celui De-Al Doilea Război Mondial, atunci când linia frontului s-a aflat situată în interiorul și apropierea orașului, ceea ce a dus la distrugerea orașului și evacuarea populației .
După Cel De-Al Doilea Război Mondial, în perioada comunistă, Târgu Neamț a fost un oraș care nu a prezentat un interes deosebit pentru autoritățile comuniste, în ceea ce privește dezvoltarea economică, ceea ce a făcut ca orașul să nu mai ajungă la situația înfloritoare din perioada interbelică și antebelică. Totuși, între 1950 și 1968, Târgu Neamț a fost reședința raionului cu același nume din cadrul regiunii Bacău.
Din 1989, după o primă perioadă de decădere și reorganizare, orașul începe să se îndrepte spre o nouă perioadă de dezvoltare și înflorire.
Cetatea Neamtului este una dintre putinele cetati medievale ale Moldovei, ramase astazi in picioare. Acest fapt, alaturi de restaurarea impecabila, pozitionarea strategica si accesul facil al vizitatorilor fac din Cetatea Neamtului o atractie turistica unica in intreaga zona. Fiind o veritabila cetate medievala ridicata in timpul domniei lui Petru Musat (1374-1391), aproape de varful cel mai inalt al Culmii Plesului, la marginea actualului oras Targu Neamt, intregul edificiu ne duce cu gandul la cavaleri, domnite, capcane surpriza si poduri suspendate. Cetatea face parte din categoria monumentelor medievale de valoare exceptionala din Romania. Pozitia strategica de care a beneficiat si prezenta sa in evenimentele istorice marcante pe care le-a cunoscut aceasta parte a tarii demonstreaza faptul ca, Cetatea Neamtului, a fost una dintre cele mai bine intarite cetati de care a dispus statul medieval moldovenesc, constituid un punct de atractie inca din cele mai vechi timpuri. Numele de Cetatea Neamtului provine de la hidronimul “Neamt” pe care il poarta raul de sub poala muntelui si de la care si-au luat numele orasul si manastirea din apropiere. Pe zidurile de intrare ale obiectivului turistic Cetatea Neamtului, denumire sub care este cunoscuta in zona, aflam istoria acestei creatii moldovenesti, si anume:
“Cetatea Neamtului a fost construita in timpul lui Petru Musat (1375-1391), in perioada consolidarii statului medieval Moldova. Prima atestare documentara dateaza din 1395, anul in care regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, inainte de a fi infrant de ostile lui Stefan I Musat la Hindau, emite un act de cancelarie “Ante Castrum Nempch”.
Epoca de glorie a cetatii medievale de la Neamt corespunde domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504), organizatorul si conducatorul militar de exceptie al Moldovei. Lucrarile intreprinse in vremea sa au constat in suprainaltarea vechilor ziduri ale cetatii, ridicarea celor patru bastioane ale curtii exterioare si construirea podului in forma de arc, sprijinit pe 11 piloni de piatra. Astfel intarita, in anul 1476 cetatea Neamt a facut fata asediului impus de Mohamed al II-lea, dupa lupta de la Valea Alba-Razboieni.
Pe masura inaspririi dominatiei turcesti si a progresului realizat in tehnica de lupta, rolul cetatilor moldovene va scadea incepand cu a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Dupa distrugerea partiala a unor constructii interioare in vremea lui Alexandru Lapusneanu (1564) si refacerile ordonate de Ieremia Movila. In anul 1600 Cetatea Neamtului isi va deschide portile in fata armatelor celui care a realizat prima unire politica a tuturor romanilor: Mihai Viteazul. Prefacuta in manastire de Vasile Lupu (1646) si apoi distrusa partial de Dumitrascu Cantacuzino in 1675, Cetatea Neamtului va mai avea forta de a scrie o noua pagina de eroism in 1691, cand, aparata de un mic grup de plaiesi, va rezista asediului armatei polone condusa de Regele Ioan Sobietski. Dupa distrugerea ordonata de Mihai Racovita in 1717, Cetatea Neamtului isi pierde total importanta militara.
Din anul 1718, Cetatea Neamtului, ramane in paragina, fiind distrusa de catre vreme sau de catre localnici care foloseau piatra de la cetate in constructii. In anul 1866 este declarata monument istoric si abia intre anii 1968-1972, sub conducerea arhitectului Stefan Bals au inceput lucrarile de reconsolidare a zidurilor.
Restaurarea, reabilitarea si introducerea cetatii in circuitul turistic s-a realizat intre anii 2007-2009, cand Cetatea Neamtului a fost inchisa. In aceasta perioada s-au realizat lucrari de amploare, care au dus si la descoperiri arheologice foarte ineteresante, pe care turistii le vor putea admira in timpul vizitei. Dupa doi ani de munca grea, vechea cetate a renascut din propria cenusa astfel incat vizitatorii pot admira diferitele sali ale cetatii, vechiul paraclis, bucataria, monetaria si dormitoarele.
Cei care au vazut cetatea pot afirma ca este una dintre cele mai frumos puse in valoare obiective turistice medievale din Romania!
Târgu Neamț este mai mult decât un orașel mic din Moldova. Este locul în care revii cu drag an de an, unde te relaxezi, te odihnești și te bucuri de ospitalitatea moldovenească, dar și de bucătăria cu preparate tradiționale apetisante.
Aici strămoșii noștri au dus lupte grele pentru istoria neamului românesc, atât în perioada medievală cât și în cele 2 războaie mondiale. Dacă oamenii locului nu ar fi fost atât de curajoși, poate România ar fi arătat foarte diferit astăzi.
Aici Ion Creangă, Mihai Eminescu, Veronica Micle, Mihail Sadoveanu, Alexandru Vlahuță și alte nume mari ale culturii românești și-au petrecut momente importante ale vieții. Cele mai vizitate așezăminte monahale din Nordul Moldovei se află în imediata vecinatate a orașului, la doar câțiva kilometri, ce pot fi parcurși cu mașina proprie, cu mijloacele de transport local, cu bicicleta sau chiar pe jos. Mânăstiri ca Neamț, Secu, Sihăstria, Agapia și Văratec primesc an de an pe porțile lor numeroși vizitatori. Lor li se adaugă numeroase schituri și biserici pitorești.
Orașul este vegheat de la înălțimea Culmii Pleșului de bătrâna Cetate Neamț, dar și de monumentul ridicat în cinstea vânătorilor de munte. Ozana lui Creangă este aici. Codrii de Arama ai lui Eminescu sunt aici. Dumbrava minunata a lui Sadoveanu este aici. Rezervația de zimbri Dragoș Vodă este de asemenea aici, unul din puținele locuri din România unde mai poate fi admirat animalul totem al Moldovei, cândva la un pas de dispariție.
Locurile acestea sunt binecuvantate, încărcate de istorie și însemnatate culturală. Și sunt atât de multe, încât la finalul vizitei tale, singurul lucru pe care îl vei regreta este că nu ai avut mai mult timp la dispoziție, să vezi tot ce ți-ai propus.
Luni, ora 19:00 Pensiunea „Belvedere” Targu Neamt
© 2023 Rotary Club XXX XXX